II

În care te întrebi dacă iubește…

Anunțuri

I

În care semăn gânduri în bulbi de arpagic și mă-ntreb dacă răsar visuri din fire de ceapă

El trece

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

El trece pe coastă, fluierând
Cu mâinile ascunse –n buzunare
Pe dealuri ceață
Deasupra-i soare

El trece ca atunci la început
Cu frăgezime de copil
Un suflet tânăr
Într-un corp fragil

Ori trece supărat ca și –altadat’
Pesemne de-ale vieții taine
Pe coastă ca un împărat
În duh bogat în loc de haine

Și lumea pare doar un punct
O lume pare el să fie
Pe coastă trece surâzând
De-o viață ori de-o clipă, îmi pare mie…

 

fratelui meu, Gabi

Jertfă

bucurie

Lumea întreagă e o jertfă
Uite, de pildă,
Albul frumos al zăpezii
Se jertfește pentru noroi
Noaptea își jertfește întunericul pentru zi
Pomii își jertfesc fructele pentru guri
Ca să înflorească sângele
Cântecul cocoșilor se jertfește de dragul urechilor
Ori al fripturilor cu rozmarin
Ca să spulbere sângele
Liliacul își jertfește florile pentru aleile presărate de liliachiu
Și aleile se jertfesc pentru pașii trecătorilor
Pietrele se jertfesc pentru case
Ori pentru râuri, ori pentru amenințări
Caută tu pe lumea asta ceva și spune-mi că nu se sacrifică pentru altceva
Uite, chiar și norul acesta ingăurit se jertfește pentru un petec de cer
Tinerețea se jertfește pentru bătrânețe
Viața pentru moarte
Moartea pentru înviere
Cercul pentru o simplă linie frântă
Vopseaua proaspătă, timpului degradării
Bătăile inimii unei bătăi de pleoapă
Se jertfește și înghețul soarelui și soarele înghețului
Pământul se jertfește pentru oameni
Poezia se jertfește poeților
Stelele negurilor
Genele ochilor
Florile căldurii
Pomii privirii
Se jertfește iubirea urii
Ura pieirii
Cercul se jerfeste pentru o acoladă
În care-ncape jertfa lumii toată
Mă jertfesc și eu că nu am încotro
Sunt o parte din această lume
Și lumea trebuie să continue

M- aș transforma

e08530d8-tree-of-life-shiloh-sophia_0ee0gl0ee0gl000000

 

De- aș avea o putere mare,
nu azi, nici mâine, poate în ultima zi
m- aș transforma într-un nuc
sau într-un frasin, iubirea mea,
ce-l vei planta cu mâna ta, la casa ta
Așa te-aș putea vedea în fiece zi
cu ochi înmuguriți în fiece ramură
contemplând la viața ta
Te-aș vedea în fiece dimineață cu cafeaua aburind,
în papuci și-n pijamale, cu pisica stând așa
Am uitat… mi-ai mărturisit odată că tu nu servești cafea.
Totuși, te-aș putea vedea de fiecare dată când pleci
sau când te întorci
căznindu-te să închizi portbagajul mașinii cu piciorul
și cu mâinile pline cu pungi de cumpărături,
înjurând plin de figuri
Am uitat… deși nu mi-ai spus niciodată
o înjurătură, cât de mică,
firea ta protocolară, nu o iartă…
Te-aș mai putea zări de câteva ori pe an, sau în fiece zi aș putea
cum îți săruți aleasa inimii pe aleea din fața casei,
într-o feerică splendoare
zdrobindu-mi mie toate frunzele
sub ale voastre talpe goale
de-aș avea… 
o putere mare, 
în ultima zi a vieții mele
m- aș transforma într-un salcâm
pe care tu, cu mâna ta îl vei planta, la casa ta
Aș înflori nebun în fiece primăvară
ca să te uiți spre mine cu nesaț
să-mi simți parfumul ce-ți va aminti o clipă, poate,
de-o dragoste veche și amară
să-ți cad în palme în ciorchini de flori,
căușul lor să îl sărut, iubirea veșnic să mă doară

De-aș avea o putere mare
în ultima zi a vieții tale
te-aș transforma în zbor,
într-o pasăre călătoare
să mi te-ntorci mereu la mine
de orișiunde, din toată lumea asta mare
cuib să îți faci sub ramul meu
tu să îmi cânți, eu să te legăn
Superlativ sub soare.