Să știi

cearsaf

Să știi că acum, doi fluturi albi, mici,

Se aleargă amorezați deasupra firelor de lucernă

Lângă artezienele din rochița rândunicii,agățate anapoda prin garduri,

Să știi că acum cearșafurile albe se leagănă încet prinse de culmile verzi, inegale

Și tocmai și-a făcut apariția un fluture cafeniu.

Să știi că trifoiul e încă în floare

Iar viespile s-au înmulțit peste măsură

Sub colțul acesta de acoperiș sub care stau desculță și scriu

Să știi că tot florile galbene îmi plac cel mai mult

Indiferent de înălțime, formă sau mireasmă

Să știi că tăcerea a rămas cuvântul meu favorit,

Dar imi place să le spun câinilor bună dimineața și noapte bună.

Să știi că fluturele cafeniu a atins in zborul lui o urzică înflorită

Să știi că-i amiază când scriu

 

Tu poate pragul casei treci

Ori ca și mine mângâind cu lacrima o floare

Privești cearșafurile vechi

Si pui un zâmbet intr-o sticlă,

Așișdere-mi tăcută

Ori te prefaci că mai citești

Cu pălăria peste chip, te legeni tandră în hamac

Ori tolănită, pe canapea

Cu fața-n grindă, împietrită

Îmi scrii în gând și tu

Ori pe alee șezi lungită …

 

 

 

Reclame

Uroborus

 

Mă-ncearcă aripa-ntr-o coastă

Întreabă sufletul de vrea

Cățelul vrea să dea din coadă

Între a vrea și a nu vrea

 

Flămând, cățelul o înșfacă

Ne-ndestulat, apucător

Așteaptă alta să-i mai crească

Și nu-i ține de foame, ci de zbor

 

quetzalcoatl

Sărută-mă în port

38193552_1890032554369145_4995777199882633216_n

 

Sărută -mă în port
În ceața dimineții
Când pescărușii toți îmi dorm
Sub glasul apei uniform

Sărută-mă în port
Tu ține-mă de mână
Uitându-te spre mare
O mare nepăsare

Sărută- mă în port
Privându-mă de seci intenții
când de la răsărit amurgul
nu-și cere drepturi sau pretenții

sărută-mă în port
în cearcănele verii
cu gust înfășurat în alge
țipăt de zmeu acest sărut
prins cu iluzii de catarge

Dormi cu mine în port
trezește-ți toate corăbiile
înhamă-le la gâtul valurilor
sub aurora limpede a zorilor

Dar toate valurile ți se sparg la țărm
Și-ți dorm, corăbiile-ți dorm
Iar visurile, dragă domn
Ți se izbesc de-un pui de somn

Rutină

26167853_1979134095684333_3326240097041181635_n

 

În fiecare dimineață vine să mă sărute
Pe disprețuitoare, buzele-mi obtuze,
Lui, nopțile-i sunt limpezi, 
Doar diminețile confuze

În fiecare seară îmi aruncă vorbe de ocară
Din vârful buzelor mărunte
Lui, nopțile îi sunt convingeri
Și diminețile înfrângeri

înainte și după

 

Îmi plac ochii tăi de o culoare tulbure, incertă
Când m -ai privit prima oară cu adevărat
Înainte și după ce eu am văzut că ne-am sărutat
Ți- a tresărit un nerv în pleoapă, sucit, nestăpânit,
Când m- ai privit prima oară cu adevărat
După și înainte ce ne-am sarutat…
Îmi plac mâinile tale cu unghii mărunte
Cu tentacule calde și palme și degete moi
Cu care mi- ai dat șuvițele peste palma urechii
Acele șuvițe rămase de după sărut ca după război
Îmi place mult râsul tău ce acum îmi e deja familiar
Și-mi încălzește inima de fiecare dată când îl râzi
Ca atunci când m -ai privit prima oară cu adevărat
Între înainte și după ce ne- am sărutat
Tocmai atunci când credeam mai mult ca niciodată că totul e relativ și pierdut
În dulcele stil clasic, între înainte și după lumin- ai făcut

Trecători

ploaie-7

 

Trecători umezi, spulberați de ploaie
In vesminte negre, mulate peste trup și suflet
Fără chip, fără zâmbet, se grăbesc s- ajungă acasă
In baia lor ticsită cu produse de- ngrijire, de lucire, de albire
Trecători cu haine negre
Să se schimbe și usuce
Trecători ca noi se vor duce să se culce
Într- un miez de pernă dulce
Într- un sâmbure de noapte
Vor visa o albă floare
Dintr-o cumpănă de soare
Cu căldare din petale
Calde, fripte, nu murdare
Ca o briză să usuce
Negre, vesmintele ude

Trecători în hanorace cu umbrelele uitate
Printre spițe amputate
Din motivele florale
Cum sunt cele de pe oale
Trecători în hanorace și cu mâini în buzunare
Cu priviri ascultătoare de asfalt,
De fuste umede la poale
Ce se-mpiedica-n sandale
Trecători printre puhoaie
Spulberați de-o doamnă ploaie

Timpul

1772603-FVXKAWFN-7

 

O Giocondă
Mă privește-ndurerată
Ochi de geam, tu și cu mine, 
zise ea, 
Nu vede nimeni,
Ah, ce bine!

Ochiul de geam
Un tânăr prinț parvenit
Taie în linii bolovani
Ce se învârtesc drept ani, 
Taie pietre spasmofile
Ce se numără drept zile
Stoarse-n ape incolore
Identificate-n ore-n
sedimente lungi, abrupte
sinusoidal, minute
taie fire de nisip
mărunte
Ce se iscălesc secunde

 

 
O Giocondă

resemnată, 
îl închide ca să-l spargă, 
dar în toate cioburile
taie timpul,

chipu-i sapă …