W. Wordsworth
Privește,-i singură pe câmp,
Sub cerul fără niciun nor,
Secerătoarea cu-al ei cânt;
Oprește-te, sau mergi ușor!
Ea taie grâul, snopi făcând
Și cântă melancolic, blând;
Ascultă cântecu-i cum crește
Și-adânca vale-o copleșește!
Nicicând n-a fost privighetoare
Să-nalțe tril mai fermecat
Drumețului gustând răcoare,
După pustiul îndurat;
Nici cucu-n primăveri, cântând,
N-a frânt tăcerea mării, blând,
Cu glas mai fraged, mai ceresc,
Când, vagi, Hebride-n zări mijesc.
Dar ce anume cântă oare?
Poate că vocea-i întristată
Renvie lucruri vechi, amare,
Ori bătălii ce-au fost odată;
Sau poate-i doar un simplu cânt,
Un dor obișnuit, de rând,
Un chin, o pierdere de-o zi
Care a fost și va mai fi?
Orice-ar fi povestit, părea
Că nu se va sfârși nicicând;
O tot vedeam cântând mereu,
Mergând prin lan și secerând…
Vrăjit, în loc, am ascultat;
Iar când, apoi, pe dealuri, am plecat,
Mi se părea, că-n suflet, glasu-i tot ascult,
Cu toate că-ncetasem să-l mai aud de mult.
Traducere de Petru Dincă
![](https://versurisite.wordpress.com/wp-content/uploads/2021/11/wordsworthengraving-56a73fb03df78cf77293aacb319971405877029680.jpg?w=1024)
Domnule Nicor,
ați postat aici această traducere a mea. Vă rog să consemnați și numele traducătorului. Fără efortul lui, nu ați fi putut posta poezia.
Petru Dincă
ApreciazăApreciază
Ok!
ApreciazăApreciază
Acum este în regulă. Observ că sunteți o domnișoară. O mică confuzie.
ApreciazăApreciază
Mulțumim pentru traducere!
ApreciazăApreciază
Cu plăcere! Nu a fost prea ușor de tradus. Dar a meritat, pentru că e o poezie de excepție. V-am citit câteva poezii. Sunt interesente. Mi-a plăcut „Reverie”.
ApreciazăApreciază
Venind din partea unui traducător, cred că e de bine…
ApreciazăApreciază
Sigur este de bine! Poezia aceea e deosebită, are lirism. Dar mi-au plăcut și celelalte. Mai trebuie să lucrați puțin la ele.
Numai bine!
ApreciazăApreciază