Nimic nu s-a schimbat de-atunci
Aceleași urme, răni adânci
Aceleași chinuri, aceeași jale
Pe-obrazul pârjolit de soare
Ce alb era când eram fată
Zburdau pe el doar mielușei
Și câte-o ramură albastră
De Însuși Creator brodată
Vezi, ochii, doi puiuți de lei
Pe cearcăne zburdând și ei
Iar gura mea-i înlăcrimată
De aceleași doruri, de aceeași soartă…
nicor.codell 